Naturășpațiu înconjurător în care se află o ființă, un lucruçadrul natural în care se desfășoară viața materială a societății omenești. Vezi definitia »

șerbegíu, șerbegíi, s.m. (înv.) 1. persoană care prepara sau vindea șerbet. 2. boiernaș care oferea domnului șerbetul și îngrijea de dulcețuri. Vezi definitia »

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic care, în unire cu un acid, formează o sare. – Fr. alcali. Vezi definitia »

vanádiu [diu pron. dĩu] s. n., art. vanádiul; simb. V Vezi definitia »

GERÁNIU s. m. plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și cosmetică. (< fr. géranium, gr. geranion) Vezi definitia »