Definita cuvantului bîlie
bîlíe (-íi), s. f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîlie
DESPOȚÍE s.f. (Ist.) Formă de guvernământ autocratică în fruntea căreia se află un despot; despotism; țară condusă de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie]. Vezi definitia »
INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione. Vezi definitia »
CIZMĂRÍE2, cizmării, s. f. Atelierul cizmarului; ciubotărie2. – Cizmă + suf. -ărie. Vezi definitia »
CASÁȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation. Vezi definitia »
DOZIMETRÍE s. f. Capitol al fizicii care studiază tehnica măsurării dozelor de radiație. – Din fr. dosimétrie. Vezi definitia »