Definita cuvantului flutura
FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mișca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mișca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. Intranz. (Reg.; cu determinările „din cap” sau „din coarne”) A mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutură- vânt s. m. invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a face să fâlfâie; a fluștura. ♦ A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc. – Din fluture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu flutura
FIGURÁ vb. I. intr. 1. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. a face figurație în teatru. II. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina. (< fr. figurer, lat. figurare) Vezi definitia »
GOÚRA s. f. Porumbel mare, purtând un moț ridicat, din Noua Guinee; porumbel evantai. -Din fr. Goura Vezi definitia »
MEMORÁ vb. tr. a reține în memorie; a memoriza. (< fr. mémorer, lat. memorare) Vezi definitia »
DEVORÁ vb. tr. 1. a mânca prada, sfâșiind-o cu dinții; a mânca lacom. 2. (fig.) a mistui, a înghiți. ◊ a devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes. (< fr. dévorer, lat. devorare) Vezi definitia »
CASANDRA (KASSANDRA) (în mitologia greacă), fiica lui Priam, regele Troiei, și a Hecubei. Preoteasă a lui Apolo, acesta a înzestrat-o cu darul profeției, osîndînd-o, în același timp, ca spusele sale să nu fie crezute. A prevestit în zadar prăbușirea Troiei. Luată scalvă de Agamemnon, a fost omorîtă, împreună cu acesta, de Clitemnestra. Vezi definitia »