haț interj. – Indică o mișcare rapidă, pentru a lua ceva prin surprindere. – Var. hăț. Creație expresivă, cf. hap. Hăț, se spune și pentru a obliga caii s-o ia la dreapta. – Der. hăț, s. n. (frîu; laț); hățaș, s. m. (cal care ascultă de frîu); hățui, vb. (a mîna cu frîiele caii); înhăța, vb. (a apuca, a prinde; a înșfăca). Cf. hoț, hățaș. Vezi definitia »

CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț. Vezi definitia »

NENIUCÚȚ, neniucuți, s. m. (Reg.) Nenișor. – Din nene + suf. -ic-uț. Vezi definitia »

șfiț, șfíțuri, s.n. (reg.) baie comunală. Vezi definitia »

șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile. Vezi definitia »