clăbắț (-béțe), s. n. – Căciulă din piele de miel cu blană. Sb. klobuc „căciulă” (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s. n. (căciulă), cunoscut mai ales ca toponim, cf. Iordan, BF, III, 164 și BL, VI, 34. Vezi definitia »

stráieț, stráiețe, s.n. (reg.) șubă veche, ruptă. Vezi definitia »

DRĂCULÉȚ, drăculeți, s. m. Drăcușor. – Drac + suf. -uleț. Vezi definitia »

șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile. Vezi definitia »

BRAȚ s.n. (Mar.) Manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție față de direcția vântului. [Var. bras s.n. / < engl. brace, fr. bras]. Vezi definitia »