Definita cuvantului păciuitor
păciuitór, -oáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) împăciuitor. 2. (s.m.) persoană care păciuiește.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu păciuitor
REPROBATÓR, -OÁRE adj. Care reprobă; reprobativ. [Cf. fr. réprobateur, lat. reprobator]. Vezi definitia »
prescurtătór, prescurtătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care prescurtează. Vezi definitia »
stârpitór, stârpitoáre, adj., s.n. (înv.) 1. (adj.; despre boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) distrugător. 2. (s.n.) utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor; extirpator. Vezi definitia »
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bade + suf. -ișor. Vezi definitia »
VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor. Vezi definitia »