MIÁSMĂ s.f. Emanație nesănătoasă, miros urât provenit din materii organice în descompunere; duhoare. [Pron. -mi-as-. / < fr. miasme, cf. gr. miasma – murdărie, pată]. Vezi definitia »

stăricícă s.f. (pop.) stărișoară. Vezi definitia »

ANTÉRĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit]. Vezi definitia »

VIDEOGRÁMĂ s. f. videocasetă. (< fr. vidéogramme) Vezi definitia »

plămâíșă, plămâíșe, s.f. (reg.) pată pe piele, pistrui, pistruială, pistriciune. Vezi definitia »