ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime. Vezi definitia »

STRÂMTÍME, strâmtimi, s. f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime. Vezi definitia »

Nume dat de greci Etruscilor Vezi definitia »

MICÍME, micimi, s. f. Faptul de a fi mic; fig. josnicie, meschinărie; micșorime. – Mic + suf. -ime. Vezi definitia »

PLASMODÉSME s. f. pl. filamente citoplasmatice care străbat membrana celulară, făcând legătura cu celulele învecinate. (< fr. plasmodesmes) Vezi definitia »