MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ◊ piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur) Vezi definitia »

TROPĂIÁLĂ, tropăieli, s. f. Faptul de a tropăi; zgomot produs de cel care tropăie; tropăit, tropăitură. [Pr.: -pă-ia-] – Tropăi + suf. -eală. Vezi definitia »

PACOTÍLĂ s.f. (În trecut) Marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. ♦ Marfă de calitate inferioară. [< fr. pacotille, cf. sp. pacotilla]. Vezi definitia »

LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide. Vezi definitia »

chéglă, chégle, s.n. (reg.) popic, cheglu, cuglă, guglă. Vezi definitia »