piocí, piocésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioncăni. Vezi definitia »

în urzici expr. nicăieri; aiurea. Vezi definitia »

TAURÍSCI s. m. pl. Numele unor triburi celtice dintre care unul, așezat în nord-vestul Daciei, s-a integrat ulterior în masa populației romanizate. – Din lat. taurisci, gr. tauríscos. Vezi definitia »

panabríci adj. (reg.; în sintagme) mere panabrici = soi de mere galbene, de mărime mijlocie. Vezi definitia »

rici, riciuri s. n. penis. Vezi definitia »