Definita cuvantului pălimar
pălimár, pălimáre, s.n. (înv. și reg.) 1. par, stâlp. 2. bârnă, grindă, cumpănă (la fântână). 3. țăruș, pripon. 4. împrejmuire de scânduri la prispa sau pridvorul casei țărănești; balustradă, parmaclâc, grilaj. 5. (înv.) întăritură, parapet. 6. cerdac, pridvor, foișor, balcon. 7. (reg.) acoperiș oblic care apără de ploi și zăpadă treptele intrării la o casă. 8. (reg.) șopron. 9. (reg.) îngrăditură la strunga oilor. 10. (reg.) corlată. 11. (reg.) targă. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu întins de-a curmezișul râului de care se ține podul plutitor.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pălimar
STELÁR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire]. Vezi definitia »
ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar. Vezi definitia »
POSTĂVÁR, postăvari, s. m. Fabricant, negustor sau țesător de postavuri. – Postav + suf. -ar. Vezi definitia »
HALVIȚÁR, halvițari, s. m. V. alvițar. Vezi definitia »
PERIVASCULÁR, -Ă adj. din jurul unui vas sangvin. (< fr. périvasculaire) Vezi definitia »