HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie. Vezi definitia »

DISFORÍE s.f. Tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. [< fr. dysphorie]. Vezi definitia »

MEGALOPSÍE, megalopsii, s. f. (Med.) Tulburare de vedere costând în impresia că obiectele sunt mai mari decât în realitate; macropsie. – Din fr. mégalopsie. Vezi definitia »

URANOSCOPÍE s. f. observare a corpurilor cerești. (< fr. uranoscope) Vezi definitia »

OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio]. Vezi definitia »