CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »

púpă, púpe, s.f. (reg.) cartof copt. Vezi definitia »

PIONEFRÓZĂ s. f. formare de puroi în cavitatea renală. (< fr. pyonéphrose) Vezi definitia »

EXTRÉMĂ, extreme, s.f. – V. extrem (II) [DEX'98] Vezi definitia »

SPONDILÓZĂ, spondiloze, s. f. Boală localizată la coloana vertebrală (în totalitate sau la unele segmente ale ei), care se manifestă prin dureri și limitarea mobilității acesteia. – Din fr. spondylose. Vezi definitia »