REUMATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază afecțiunile reumatice. (< germ. Rheumatologie, după fr. rhumatologie) Vezi definitia »

CUȚITOÁIE, cuțitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie. Vezi definitia »

FARINGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază faringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. pharyngologie, cf. gr. pharynx – faringe, logos – știință]. Vezi definitia »

TROMBECTOMÍE s. f. extragere a unui trombus dintr-un segment vascular. (< fr. thrombectomie) Vezi definitia »

TRIBOMETRÍE s. f. măsurare a intensității frecării dintre corpuri. (< fr. tribométrie) Vezi definitia »