HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SKIASCOPÍE s.f. v. schiascopie. Vezi definitia »

RADIOGRAFÍE s.f. Totalitatea procedeelor folosite pentru obținerea unor probe fotografice cu ajutorul razelor X. ♦ (Concr.) Fotografie obținută în acest fel. [Gen. -iei. / < fr. radiographie]. Vezi definitia »

INTERCOMUNICÁȚIE s. f. Comunicație între două sau mai multe puncte; conexiune. ♦ Conversație între doi sau mai mulți interlocutori. – Din fr. intercommunication. Vezi definitia »

EMÚLSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din două lichide insolubile unul în celălalt. ♦ Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. – Din fr. émulsion. Vezi definitia »