TÍPIC, -Ă I. adj. care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. II. s. n. 1. caracterul a ceea ce este specific. 2. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. (< fr. typique, lat. typicus) Vezi definitia »

HIPERÉMIC, -Ă adj. Referitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă hiperemie. [Cf. fr. hiperémique]. Vezi definitia »

DEZOXIRIBONUCLÉIC adj.m. Acid dezoxiribonucleic = acid nucleic cu rol esențial în mecanismul ereditar al organismelor vii. [Pron. -cle-ic. / < fr. désoxyribonucléique]. Vezi definitia »

ENCAÚSTIC, -Ă I. adj. care ține de encaustică, specific encausticii. II. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită. III. s. m. 1. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. 2. pictor în encaustică. (< fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike) Vezi definitia »

DIZARMÓNIC, -Ă adj. 1. (muz.) lipsit de armonie. ◊ (despre o sală) lipsită de rezonanță, cu rezonanță proastă. 2. care prezintă dizarmonie (2). 3. (fig.) discordant, neplăcut. (< fr. dysharmonique, it. disarmonico) Vezi definitia »