OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature]. Vezi definitia »

a se da umplută expr. (er. – d. femei) a avea un contac sexual cu un bărbat. Vezi definitia »

TÉSERĂ s. f. (ant.) fisă de metal sau de fildeș, bilet de intrare la spectacole, ca buletin de vot, ca jeton etc. (< fr. tessère, lat. tessera) Vezi definitia »

CAROLĂ s. f. (ARHIT.) Deambulatoriu. Vezi definitia »

BELOTĂ s. f. joc de cărți. (< fr. belote) Vezi definitia »