MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ◊ piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur) Vezi definitia »

ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte) Vezi definitia »

CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri). [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima. Vezi definitia »

PÁISĂ s.f. Monedă divizionară în India, Pakistan etc., valorând a suta parte dintr-o rupie. [< fr. paise < cuv. hindustan]. Vezi definitia »

șúșă (-e), s. f. – Talon, matrice. Fr. souche. Vezi definitia »