Definita cuvantului biserică
bisérică (bisérici), s. f. – 1. Clădire destinată cultului creștin. – 2. Comunitate a creștinilor. – 3. (Arg.) Cîrciumă. – Var. băsearecă, băsearică, bese(a)rică, bisearică, toate înv. Mr. băsear(i)că, megl. băsęrică, istr. basęrikę. Lat. băsĭlĭca (Pușcariu 204; REW 972; Candrea-Dens., 161; DAR; Pușcariu, Dacor., I, 436); cf. vegl. bašalka, valtel. baselga, engad. baseldža; cd. și dubletul neol. basilică, s. f. (biserică sau catedrală impunătoare). Der. bisericuță, s. f. (biserică mică; grup de prieteni care se admiră reciproc); bisericesc, adj. (ecleziastic); bisericește, adv. (ca la biserică); bisericos, adj. (credincios, evlavios); îmbiserici, vb. rar, înv. (a intra în biserică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biserică
rấcă2, rấci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii. Vezi definitia »
brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407). Vezi definitia »
VÉSTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci. (< fr. veste) Vezi definitia »
ARMÁTĂ s.f. 1. Totalitatea unităților militare și a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militară formată din mai multe corpuri de armată și din unități din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (acționând pentru un scop comun); masă. ♦ Mulțime; ceată; șir. [După it. armata, fr. armée]. Vezi definitia »
frăsinícă s. f., pl. frăsinice (frăsinele) Vezi definitia »