Definita cuvantului bistriț
bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bistriț
SAȚ s. n. (Pop.) Senzația celui sătul; saturare, îndestulare. ◊ Loc. adj. și adv. Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit. ◊ Expr. A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp. A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp. A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. ♦ Fig. Dezgust, silă, lehamite. ♦ Belșug, abundență; îmbuibare. [Var.: sáțiu s. n.] – Lat. satium. Vezi definitia »
MURGULÉȚ, murguleți, s. m. 1. Diminutiv al lui murg2 (2); murgușor. 2. (Art.) Numele unui dans popular din Muntenia, cu ritm vioi; melodic după care se execută acest dans. – Murg2 + suf. -uleț. Vezi definitia »
ștolț2, ștólțuri, s.n. (reg.) cășiță de scânduri. Vezi definitia »
CERDĂCÚȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț. Vezi definitia »
DISPRÉȚ s. n. sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru. ◊ desconsiderare a unei persoane, a unui lucru. (< it. disprezzo) Vezi definitia »