ȘORICÚȚ, șoricuți, s. m. Șoricel. [Var.: șorecúț s. m.] – Șoarec + suf. -uț. Vezi definitia »

băltăreț, eață, băltăreți, -e, s. m., s. f., adj. 1. naiv, credul. 2. străin. Vezi definitia »

puilúț, puilúți, s.m. (reg.) pui mic, puiuț, puișor. Vezi definitia »

șirăgúț, șirăgúțe, s.n. 1. (înv.) armată mică, unitate militară mică. 2. (reg.) sumă, mulțime mică. Vezi definitia »

BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. Vezi definitia »