Definita cuvantului bîtcă
bîtcă (bấtci), s. f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîtcă
ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din fr. chemisette. Vezi definitia »
ALÁRMĂ s.f. 1. Anunțare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunțarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Neliniște; spaimă. [< fr. alarme < it. all'arme – la arme]. Vezi definitia »
pricomigdală, pricomigdale s. f. (er.) vulvă. Vezi definitia »
GHIJOÁGĂ, ghijoage, s. f. (Reg.) Cal bătrân și slab; mârțoagă. – Probabil contaminare între ghiuj și mârțoagă. Vezi definitia »
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură. Vezi definitia »