CURĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, curăței, -ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. -el, -ea, -ică. Vezi definitia »

PANÉL² s.n. Ornament heraldic reprezentând formații de frunze de plop, dispuse cu vârful în sus. [< fr. panelle]. Vezi definitia »

ARĂRIÉL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii închise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »

PĂLTÍNEL, păltinei, s. m. (Pop.) Păltinaș. – Paltin + suf. -el. Vezi definitia »

cel mai urit cuvant romanesc Vezi definitia »