stágiu (-ii), s. n. – Perioadă de lucru, practică, interimat. Fr. stage. – Der. stagiar, adj., din fr. stagiare; stagiune, s. f., din it. stagione. Vezi definitia »

DOMÉNIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium. Vezi definitia »

ECHINÓCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte]. Vezi definitia »

TABLÍNIU s.n. Mică sală în casele romane, situată între atrium și peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium]. Vezi definitia »

FILÓDIU s. n. pețiol dilatat având forma și structura unei frunze. (< fr., lat. phyllodium) Vezi definitia »