CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță. Vezi definitia »

CINĂTUIÁLĂ, cinătuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a cinătui. Vezi definitia »

tigvoásă s.f. (reg.) strugure cu boaba albă, mare. Vezi definitia »

sfítă (-te), s. f. – Ornament la hainele preoțești. Sl. svita (Tiktin). Sec. XVIII. Vezi definitia »

SECVÉNȚĂ s.f. 1. Serie de fapte, de scene sau de note muzicale consecutive. ♦ Șir de imagini sau de scene care formează o unitate într-un film. 2. Imn religios în proză, care se cânta la anumite sărbători catolice. [< fr. séquence, it. sequenza, cf. lat. sequentia < sequi – a urma]. Vezi definitia »