Definita cuvantului condicuță
CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu condicuță
CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
HELIGÁRĂ s.f. v. eligară. Vezi definitia »
CABALÍNĂ, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, având ca tip calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Rasă cabalină. – Lat. lit. caballinus. Vezi definitia »
MACAMĂ s. f. specie literară arabă în care versurile alternează cu proza ritmată. (< germ. Makame) Vezi definitia »
ASÚPRĂ prep. v. asupra. Vezi definitia »