ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii (v. cronică, letopiseț); p. ext. istorie a unui popor. Analele de la Bistrița. 2. Publicație științifică periodică. Analele româno-sovietice. – Fr. annales (lat. lit. annales). Vezi definitia »

zdranganále s.f. pl. (reg.) sunete de viori, clopoței, cobuze; zdrăngăneli. Vezi definitia »

AFFÁBILE adv. (muz.) afabil, grațios. (< it. affabile) Vezi definitia »

arvéle s. f. pl. – Con de pin. Origine necunoscută. Cuvîntul este un harpax, menționat în dicționarul lui Damé, și ar putea fi rezultatul unei greșeli. Giuglea, LL, I (1941), 219, consideră că este vorba de un cuvînt neol., introdus prin farmacie, dar fără să spună de unde; Hubschimdt, Praeromanica, 32-3, îl derivă de la o rădăcină preromanică *arw-. Vezi definitia »

ROCAILLE adj.n. (În sintagma) Stil rocaille = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, roci). [Pr.: rocái] – Cuv. fr. Vezi definitia »