pépeș, -ă, adj. (reg.; despre fructe) bătut, terciuit. Vezi definitia »

PITULÍȘ adv., s. n. 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș. Vezi definitia »

megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »

zicăláș (reg.) s. m., pl. zicăláși Vezi definitia »

coș (-șuri), s. n. – (Înv.) Tabără de tătari. Sl. (pol. kosz, rut., rus. koš), de origine tăt. Sec. XVII. Vezi definitia »