BRAHMÁN, -Ă (‹ fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile. Vezi definitia »

TARZÁN s. m. atlet frumos. (< fr. tarzan) Vezi definitia »

pazván (-ni), s. m. – Gardă, strajă. – Var. pazavan. Tc. pazvand (der. din per. bazou bend „brățară”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 734, pare greșită). – Der. Pazvante (var. Pazvanoglu), s. m. (pașa din Vidin răsculat contra sultanului turc în 1797; simbol de învechit și perimat), din tc. Pazvant-Oglu „fiu de ostaș de gardă”; pazvangiu, s. m. (soldat din trupele lui Pazvant-Oglu; tîlhar, hoț). Vezi definitia »

râtan, râtani s. m. (intl.) persoană naivă / credulă / ușor de înșelat; fraier. Vezi definitia »

CETĂȚEÁN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. – Cetate + suf. -ean. Vezi definitia »