a-i bubui (cuiva) mintea expr. (iron.) a avea idei sau propuneri extravagante; a vorbi prostii. Vezi definitia »

tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește). Vezi definitia »

pergheluí, pergheluiésc, vb. IV (înv.; despre cercuri, circumferințe) 1. a descrie, a desena, a trasa. 2. a construi în formă de arcadă sau de semicerc. Vezi definitia »

RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Et. nec. Vezi definitia »

rui² s.n. (reg.) ciocârlan, ciocârlie. Vezi definitia »