MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator]. Vezi definitia »

FEOSPÓR s. m. spor clorofilian, înotător și fotosensibil, la algele brune. (< fr. phéospore) Vezi definitia »

trecator Vezi definitia »

STÚPOR s. n. (med.) stupoare (2). (< lat. stupor) Vezi definitia »

INFAMATÓR, -OÁRE adj. (Rar; adesea s.) Infamant, defăimător, calomniator. [Cf. it. infamatore]. Vezi definitia »