GONDOLĂ s. f. 1. BarcĂ? vene ianĂ? lungĂ?, cu fundul plat, încovoiatĂ? la prorĂ? si la pupĂ?, care se manevreazĂ? cu o singurĂ? vâslĂ?, în picioare. 2. Locas în care se plaseazĂ? motorul avionului atunci când se gĂ?seste în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. o ~ de dirijabil = nacelĂ?. 3. TonetĂ? rotundĂ? care serveste la prezentarea mĂ?rfurilor întrâ??un magazin. -Din it. Gondola, fr. Gondole Vezi definitia »

alícă / alíce s. f., g.-d. art. alícei; pl. alíce Vezi definitia »

GLACIOTECTÓNICĂ s.f. Glaciodislocație. [Pron. -ci-o-, gen. -cii. / cf. fr. glaciotectonique]. Vezi definitia »

BASCÚLĂ s. f. 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ◊ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< fr. bascule) Vezi definitia »

MARÓTĂ s.f. 1. Sceptru de bufon reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei înclinații speciale. [< fr. marotte]. Vezi definitia »