DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia]. Vezi definitia »

omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici). Vezi definitia »

RADIOINDÚSTRIE s. f. industrie de radio². (< germ. Radioindustrie) Vezi definitia »

AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction) Vezi definitia »

ANGIORAGÍE s. f. hemoragie arterială. (< fr. angiorrhagie) Vezi definitia »