Definita cuvantului pânzui
pânzuí, pânzuiésc, vb. IV (reg.) 1. a înfășura pe cineva în pânză mortuară. 2. (despre nave) a prinde, a fixa pânza pe catarg. 3. a oțeli (o secure, un topor).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pânzui
ciristuí pers. 3 sg. ciristuiéște, vb. IV (reg.) a se vindeca. Vezi definitia »
ALEXANDRU I (ALEXANDER I LAND), ins. în M. Belingshausen (Antarctica), despărțită de Pen. Țara lui Graham prin George VI Sound și de ins. Charcot prin ghețarul de șelf Wilkins; 43,2 mii km2; lungime: c. 380 m; lățime: 80-240 km. Relief muntos – culmea Douglas (2.987 m, vf. Stephenson). Considerată pînă în 1940 parte a continentului. Descoperită și denumită în 1821 de expediția condusă de F.F. Belingshausen. Vezi definitia »
SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p.i. substítui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere]. Vezi definitia »
răsăjduí (-uésc, -ít), vb. – A considera, a aprecia. Sl. rasąditi, rasąždą (Tiktin). Sec. XVII, înv., împrumut cult. Vezi definitia »
burzuluí (-uésc, -ít), vb. – 1. (Rar) A zbîrli, a ciufuli. – 2. A se răscula, a se răzvrăti, a se ridica. Mag. borzolni „a zbîrli” (DAR), poate contaminat cu pol. burzyć „a tulbura”, burzić się „a se răscula” (Cihac, II, 35). – Der. burzuluială, s. f. (răscoală, rebeliune); burzuluitor, adj. (înv., ațîțător; revoltător, scandalos). Vezi definitia »