STOCÍ, stocésc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) goli de lichidul pe care îl conține. – Din sl. istočiti. Vezi definitia »

pobírci (pobârci), s.m. (reg.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat; poghircitor. Vezi definitia »

coci s.m. (reg.) berbec necastrat. Vezi definitia »

crașci s.f. pl. (reg.) arbust cu fructe roșii; crușin. Vezi definitia »

surgúci (-uri), s. n. – 1. Panaș împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). Tc. sorguc (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč. Vezi definitia »