pogârcí, pogârcésc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă. Vezi definitia »

FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. și refl. (Reg.) A (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleșcăi. – Cf. a (se) face fleci. Vezi definitia »

CRĂIELÍCI, crăielici, s. m. (Bot.; reg.) Verigel (Orobanche caryophyllacea). – Din scr. krajlic „crăișor”. Vezi definitia »

prisăcí, prisăcésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; în formele priseci, preseci)) a tăia. 2. (reg.) a sparge, a zdrobi. 3. (refl.; reg.; despre cereale) a se scutura (din cauza coacerii excesive); a se răscoace. Vezi definitia »

bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34). Vezi definitia »