PIETROȘÉL, pietroșei, s.m. 1. (Iht.) Porcușor. 2. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare, care trăiesc printre stânci și prin locuri pietroase. Vezi definitia »

sel, séluri, s.n. (reg.) 1. torent. 2. șanț prin care se scurge apa unui șuvoi. Vezi definitia »

nemeșél, -eá, -ícă, adj., s.m. (înv.) 1. (reg.; adj.) potrivit, de mijloc. 2. (s.m.) nemeș (nobil) mic. Vezi definitia »

șuierél s.n. (reg.) fluierătură scurtă; sunet, strident, ascuțit și scurt. Vezi definitia »

cercél (cercéi), s. m. – 1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brățară de metal. – Mr. țirțel’u. Lat. cĭrcĕllus (Pușcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); cf. it. cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, fr. cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Der. cercela (var. încercela), vb. (a împodobi cu cercei; a încreți, a bucla); cercelar, s. m. (marchitan); cercelărie, s. f. (comerț ambulant cu mărunțișuri); cercelat, adj. (încrețit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluș, s. m. (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bg. čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, s. m. (ciorchine, căpățînă), folosit în Trans. și Bucov. Vezi definitia »