giubeá (giubéle), s. f. – Haină lungă și largă de postav. – Mr. giube. Tc. cübbe (Roesler 610; Șeineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it. giubba „pieptar”, cf. REW 3951, cf. și ngr. τζομπές, alb. ğube (Meyer 81). Este dublet al lui jupón, s. n. (fustă scurtă purtată pe dedesubt), din fr. jupon, și al lui șubă, s. f. (haină căptușită cu blană), din sb., rut., rus. šuba, pol. szuba, mag. suba, și acesta din germ. med. Schübe „pieptar”; der. șubeică, s. f. (blană), din pol. szubeika (Cihac, II, 394; Pascu, Arch. Rom., VII, 560). Vezi definitia »

vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele Vezi definitia »

abțíneá (-n, -út), vb. – A se stăpîni, a se reține. Format de la ținea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absențiune, s. f.; abstenționist, s. m.; abstinent, adj.; abstinență, s. f. Vezi definitia »

cegmegea, cegmegele s. f. (intl.) buzunar. Vezi definitia »

a-i cădea greutatea expr. (glum. – d. bărbați) a deveni impotent. Vezi definitia »