ALEUROLÍT s. n. rocă sedimentară aleuritică. (< fr. aleurolithe) Vezi definitia »

zuruít s. n., pl. zuruíturi Vezi definitia »

CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit². – V. chitui. Vezi definitia »

FIGURARISÍT adj. v. figurarisi. [DAR] Vezi definitia »

INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit², nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 S. n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini. Vezi definitia »