Definita cuvantului pârpăriță
pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pârpăriță
OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță. Vezi definitia »
HISTORADIOGRÁMĂ s. f. imagine obținută prin historadiografie. (< fr. historadiogramme) Vezi definitia »
NULIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care nu a avut copii. [< fr. nullipare, cf. lat. nullus – nici unul, parere – a naște]. Vezi definitia »
FLEȘCĂIÁLĂ, fleșcăieli, s. f. Fleașcă. [Pr.: -că-ia-] – Fleșcăi + suf. -eală. Vezi definitia »
NONȘALÁNȚĂ s. f. (Livr.) Indiferență; degajare (ostentativă). – Din fr. nonchalance. Vezi definitia »