MIERÍU¹, -ÍE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu. Vezi definitia »

puríu (puríi), s. m. – (Arg.) Tată. Țig. puro, puri „bătrîn” (Vasiliu, GS, VII, 124; Juilland 172). – Der. purie, s. f. (Arg., mamă). Vezi definitia »

CONSISTORIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire. Vezi definitia »

păiníchiu s.m. (înv.) 1. cereală. 2. specie de mei. Vezi definitia »

CROCHÍU s.n. Schiță sumară a unui plan, a unui desen etc. ♦ (P. ext.; rar) Schițarea unei lucrări artistice sau literare. [Pron. -chiu. / < fr. croquis]. Vezi definitia »