POLÓNIU s. n. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă. (< fr. polonium) Vezi definitia »

suprarbitríu s.n. (înv.) superarbitrare. Vezi definitia »

HÁFNIU s. n. metal rar, dur, greu fuzibil, în natură alături de zirconiu, folosit în tehnica nucleară, în turboreactoare, rachete etc.; celțiu. (< fr. hafnium, germ. Hafnium) Vezi definitia »

BISTURÍU s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia]. Vezi definitia »

DEDICATÓRIU, -IE adj. care conține o dedicație. (< fr. dédicatoire, lat. dedicatorius) Vezi definitia »