pârjălniță s.f. (reg.) loc unde a ars o pădure; arsură. Vezi definitia »

MOVILÍȚĂ, movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă; moviluță. – Movilă + suf. -iță. Vezi definitia »

RÂMĂTÚRĂ, râmături, s. f. Loc unde a râmat un porc; pământ scormonit de un porc. – Râma + suf. -ătură. Vezi definitia »

drácilă (drácile), s. f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 și Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde și ngr. δράτσινον. Mai puțin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila. Vezi definitia »

preghiéră, preghiére, s.f. (înv.) rugăminte. Vezi definitia »