PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma. Vezi definitia »

BIRTĂȘÍȚĂ, birtășițe, s. f. Soția birtașului; femeie care ține un birt. – Din birtaș + suf. -iță. Vezi definitia »

OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [Pr.: -re-a-] – Din fr. oréade. Vezi definitia »

MENSÓLĂ s.f. Piesă de construcție care susține grinzi, cornișe etc. [< it. mensola, cf. fr. mensole]. Vezi definitia »

vánă (-ne), s. f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin). Vezi definitia »