CHIMIOTAXÍE s.f. Atracție sau repulsie pe care o au anumite organisme pentru diferite substanțe chimice; chemotaxie. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimiotaxie, cf. fr. chimie – chimie, gr. taxis – dispoziție]. Vezi definitia »

BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie. Vezi definitia »

FITOECOLOGÍE s. f. studiul relațiilor plantei cu mediul ambiant. (< fr. phytoécologie) Vezi definitia »

HISTEROMETRÍE s.f. (Med.) Cateterism al uterului cu ajutorul histerometrului. [Gen. -iei. / < fr. hystérométrie, cf. gr. hystera – uter, metron – măsură]. Vezi definitia »

DINAMOMETRÍE s. f. Măsurare a forței (contracției musculare) cu ajutorul dinamometrului. – Din fr. dynamométrie. Vezi definitia »