MILOGÍT, -Ă, milogiți, -te, adj. (Rar; despre voce, grai) Plângător, plângăreț. – V. milogi. Vezi definitia »

WULFENÍT s.n. Minereu de plumb și de molibden. [Pron. vul-. / < fr. wulfénite, germ. Wulfenit]. Vezi definitia »

AZOTÍT, azotiți, s. m. Sare a acidului azotos; nitrit. [Var.: azotítă s. f.] – Din fr. azotite. Vezi definitia »

MONOPARTÍT, -Ă adj. (despre forme muzicale) dintr-o singură secțiune, unitar din punct de vedere tonal și tematic. (< fr. monoparti) Vezi definitia »

MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credințe și superstiții) Descântat; vrăjit, fermecat. – V. meni. Vezi definitia »