LETARGÍE s.f. Stare patologică caracterizată prin somn adânc și lung, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă. ♦ (Fig.) Stare de apatie, de inactivitate totală. [Gen. -iei. / < fr. léthargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihnă]. Vezi definitia »

HIPOPEPSÍE s.f. (Biol.) Digestie gastrică insuficientă. [Gen. -iei. / < fr. hypopepsie, cf. gr. hypo – sub, pepsis – digestie]. Vezi definitia »

PROTOGINÍE s. f. proteroginie. (< fr. protogynie) Vezi definitia »

AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali. – Din fr. afférentation. Vezi definitia »

OCEANOLOGÍE s. f. oceanografie. (< fr. océanologie) Vezi definitia »