pișoáie s.f. pl. (reg.) stropi de apă amestecați cu pietriș, care intră pe ochiurile de la piua în care se pune piatra pentru a fi măcinată. Vezi definitia »

misidíe, misidíi, s.f. (înv.) fizionomie. Vezi definitia »

stăpânăríe, stăpânăríi, s.f. (înv.) cârmuire, conducere, guvernare, diriguire, oblăduire. Vezi definitia »

MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation. Vezi definitia »

COSMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. [Gen. -iei. / < fr. cosmochimie]. Vezi definitia »