ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika]. Vezi definitia »

RADIONEVRÍTĂ, radionevrite, s. f. (Med.) Nevrită cauzată de acțiunea razelor radioactive asupra unui nerv. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionévrite. Vezi definitia »

MÁNGURĂ, manguri, s. f. (Reg.) Bucățică, firimitură. – Comp. sb. mangura „ban de aramă”. Vezi definitia »

trapáșcă, trapắști, s.f. (reg.) bătătoare din nuiele, împletite, din trestie marină. Vezi definitia »

câtuiálă, câtuiéli, s.f. (pop.) cotă parte dintr-o sumă împărțită pe mai multe persoane. Vezi definitia »