ABZÍCE vb. III. tr. (Rar) A nu admite, a refuza, a dezaproba. [< lat. abdicere]. Vezi definitia »

INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice). Vezi definitia »

a face arșice expr. a face fărâme / țăndări; a distruge. Vezi definitia »

a face (ceva) la meserie expr. a face (ceva) la perfecție / într-o manieră ireproșabilă / fără cusur. Vezi definitia »

zéce (mulțime de zece elemente) s. f. Vezi definitia »